Ioan Șerbu, „Lego” (fragmente)

Scriam acum câteva zile despre debuturile celor doi laureați ale premiilor Mușina, Sabina Comșa (Toți ceilalți apropiați) & Ioan Șerbu (Lego), ambele ieșite recent la Tracus Arte. 

L-am rugat pe Ioan Șerbu să-mi trimită varianta electronică a cărții lui, aleg din ea mai jos câteva poeme. Sunt din secțiunile 1 și 3 ale cărții; a doua secțiune e compusă din caligrame haioase & witty, cum n-am văzut în literatura noastră (nu doar în cea recentă, vreau să spun); din păcate, nu s-au transferat ca lumea în Word. Așa că va trebui să căutați cartea. :) 

Cum n-am adresa de mail a Sabinei Comșa, o rog aici: Sabina, dacă vrei, trimite-mi cartea ta în Word - m-aș bucura să pot pune aici câteva poeme din ea.

Ioan Șerbu, Lego (fragmente)

delikat

intră tristețea-n mine ca un schimbător într-a-ntâia

sparge organele mici derapează peste pietoni

umerii strânși tremură

cum capacul peste o supă la fiert

găină de casă

dinți falși

la masa ovală de care mă sprijin

rar se întâmplă ceva

multe pete pe ochi în momentele-n care-ar fi bine să văd

mai bine începe altfel

cum e să ai răul în tine

și pe o muzică oribil de frumoasă

să ștergi visele ușurele care ți-ar putea face

o dimineață cu totul și cu totul albastră?

cum e ca dinții impecabil de albi să fie îndreptați în altă direcție?

cum e să te minți pentru că nu ai curaj să te întrebi

de 18 ori la rând cine ești?

când al 19-lea șobolan ronțăie la stomacul tău

trăiești fiindcă nu mai ai altceva de făcut

sentimental. mai bine zi din viața ta

când pe mâinile fragile cade puțin soare și puțină umbră

sucul de fructe nu ajută electrocasnicele nu ajută

înotul până la epuizare performanța la muncă facebookul

nu ajută

coloana vertebrală de lemn sucul gastric din gură

mă înțepenesc lângă masa ovală

de care mă sprijin

când ochii refuză să privească în obiectiv

și îmbrăcămintea bicoloră închide fermoarul

sunetul ascuțit din măsele dispare încet

o dată cu toate celelalte

mai bine taie strofa de mai sus

apoi văd

mobila sufrageriei e de fațadă

pantofii cu care vin în vizită la tine și intențiile mele bune

sunt de fațadă

stau la masa ovală

fumez țigările prietenului în apartamentul prietenei

întunericul se crapă și în curând

va continua să nu se întâmple nimic

încă nu am putut decide dacă eu

în totalitate

sunt de fațadă

mai bine termină

mă ridic de la masa ovală și de mână cu tine

niște copii de 30 de ani

facem o plimbare printr-un oraș oarecare

ne cazăm într-un hotel oarecare

cu o cadă încăpătoare la baie

în care încercăm să rămânem lucizi în timp ce

hemoroizii noștri se transformă-n haribo

dilemă

și tu

tu ce-ai face dacă în drumul tău spre casă

de la sală – numai bine să fii deja încălzit

măcar corpore = sano că mintea =  floricele

și când zic mintea mă refer la gândurile ca niște musculițe

concentrate în jurul prietenei tale

cu care vei vorbi în 10 minute pe skype

că ochii se uită pixelii nu

ea fiind în Germania cu o bursă doctorală

destul de bine plătită de altfel

1200 de euro pe lună ar putea face economii serioase

cum ziceau educatorii financiari și bunică-ta

înainte să vă-mbătați la priveghi

evident că și tu trebuie să strângi cureaua pentru echilibru

deși nu poți atât chiar ați avut discuții și certuri pe faza asta

poate ajungeți și la psiholog ați avea nevoie

mai sunt multe isterii minciuniși vise cu accidente

în apartamentul ăla

dar poate cel mai grav e un subconștient

insuficient sondat de fapt plin

deprieteni singuratici ca tine

în timp ce la teste „îți place să socializezi”

să notezi citate precum „cuvintele devin carne”

atunci de ce n-ar fi subconștientul tău eternal sunshine of the spotless mind

și chiar știi un psiholog bun la care s-a dus un coleg

cu nevastă-sa și fiică-sa de 4 ani agresivo-autistă

și specialistul le-a spus copilul e perfect sănătos dar doamna are probleme grave

ultraprotectoare bisericoasă cine știe ce traume

de asta nu mai doarme ea-n pat cu dumneavoastră ci cu fiica de 4 ani de zile

dar dacă pe voi vă vindecă omul

nea sandu 55 de ani studii în state diplome pe pereți

așa cum ai mai văzut tu titluri în ramă

un alt argument că actul privat devine public

chiar politic dacă știi cum să-l vinzi pe când tu

ascunzi cu mândrie în sertar orice semn de recunoaștere

fiindcă la bază e firește nevoia de siguranță

în fine dacă vă vindecă o să faceți

acele economii 5 ani conform planului

să cumpărați două apartamente să trăiți din chirii

și gata cursa șobolanului = serviciu și rate

program și șefi

ce bună ar mai fi un pic de libertate dar ai grijă copile

nu toți se descurcă frate-tu s-a crezut mare afacerist

acum nu mai e

tu la fel ai dat chix iar alții

uite ce bani învârt oricum i-au furat

dar nici s-o duci din bursă-n bursă 5 ani nu e viață

să n-ai tu un pat al tău pe care să te întinzi seara

că-n paturi străine dormi obosit și te trezești tot obosit

noroc că ei îi place să călătorească

să vadă lumea chiar te-ar putea părăsi pentru ea că ție

îți place mai degrabă să citești să scrii poeme și nu că de mâine

nu te-ai da pe proză dacă ai reuși să fii Cărtărescu

instrumentul viselor tale doar că tu nu-ți aduci aminte de nimic cu mici excepții

povestite și ălea cui nu trebuie

vise erotice povestite unei străine când străina era-n vis

și dacă n-ai fi văzut la filme să înveți cum se face

cum se spune mult fără să zici nimic dar să se-nțeleagă tot

cum se bate un cui cum se mănâncă frumos cum se vorbește

numai întrebat

cum se stă cu fundul într-o singură luntre ca Patzaichin

cum se obține erecția finală ca Minovici

pe când în spitalul tău se ia șpagă

se îmbracă halate pe pielea goală se exorcizează animale

dar teoretic încă îți e bine bifezi chestionare

ții statusul pe available te lași sodomizat de like-uri

și uite așa

mai ia semnificantul o gură de semnificat vorba poetului

a trăit a murit

miluiește doamne pe robul tău spuneau la înmormântare

te-ai dus și tu cu buzunarele pline de condoleanțe

fără să știi cum sau când să le scoți

și hop-țop ai îmbrățișat-o pe fiică-sa de parcă ai cunoaște-o de-o viață

c-așa ai văzut tu că fac toți ăia din fața ta

deși ei toți erau prietenii ei dar tu nu știai atunci

sau te prefăceai că nu știi

acum ai proceda la fel

adevăr2

am ascultat un poem al Anei Donțu am zis ca-i o prostie

studenții Vancu și Terian credeau că-i cel mai bun poem

eram sigur că și ei vorbesc prostii doar că le spun frumos

aflând cine sunt Vancu și Terian

am mormăit ceva indescifrabil care ar fi putut să însemne orice

am crezut că pe Dósa l-a stricat America citind American Experience

am aflat din câteva cronici că Dósa-i cel mai bun poet de azi

apoi am scris poezii cu DEX-ul

de frica gramaticii

am citit Ulise n-am înțeles nimic și am renunțat

invidios pe cei care l-au terminat

am tăcut când taică-meu a zis părinții nu-i poți schimba

dar mi-am dorit asta

în timp ce-mi îmbățișam prietena și mă gândeam la altă fată

am avut un jurnal în liceu pe prima pagină am scris

sincer până la sânge totul sau nimic în fine

un dicton important de genul acesta

apoi am șters când m-am masturbat

până la urmă i-am dat foc fiindcă avea

prea multe ștersături

mi-a fost rușine că am fost virgin până la 19 ani

și atunci am plătit

mă prefac că nu vreau să fiu cel mai bun

mă prefac că nu-mi pasăcând primesc laude

măcar să fac un almanah

al vieții mele dramatice