sâmbătă, 1 martie 2014

Poeți basarabeni. Aura Maru


Săptămâna asta s-a încheiat rubrica de poezie basarabeană pe care am ținut-o pe LiterNet, începând de la 1 octombrie. 
În fiecare vineri am postat un poem al unui poet contemporan din Republica Moldova. Am început seria cu Dumitru Crudu, urmat de Emilian Galaicu-Paun, Eugen Cioclea, Alexandru Vakulovski, Iulian Fruntașu, Ștefan Baștovoi, Ion Buzu, Mihail Vakulovski, Grigore Vieru, Ana Donţu, Anatol Grosu, Irina Nechit, Alex Cosmescu, Paula Erizanu, Teo Chiriac, Diana Iepure, Vasile Gârneț, Cătălina Bălan, Aureliu Busuioc, Aurelia Borzin, Irina Bruma și Victor Tzvetov.
S-au strâns deci 22 de poeți contemporani buni & foarte buni; și aș mai fi avut nevoie de încă vreo cinci-zece săptămâni, pentru alți poeți basarabeni pe care-i apreciez. 
Și, ca să se vadă cât de buni sunt cei cinci-zece poeți care n-au mai încăput în sesiunea asta, o să postez aici un poem excelent de Aura Maru. Un pariu câștigat pe termen lung, n-am nici o îndoială. 


Aura Maru, pariu

satisfacţia că eşti unul dintre cei care au corupt rata mortalităţii
în 92, 93, 94, 95 şi aşa mai departe
şi că acum
pentru că toate acestea nu fuseseră prevăzute
poţi să spui şi să faci
orice
mai puţin să dispari
mai puţin să-ţi găseşti loc
mai puţin să nu-ţi schimbi pulsul cu ritmul adicţiilor
mai puţin să poţi ieşi dintr-o dragoste care te încleştează
(într-o zi vei fi ca femeia aceea care de teamă
să nu-i iasă pe gură numele lui se ferea să tuşească)
mai puţin să fugi din această piele care te conţine
şi te obligă la autoconservare

am auzit despre doctori care îşi trimit mesaje
prin forma cusăturilor pe care le fac pe burta unui pacient
ca şi cum acesta ar fi o sacoşă cu organe
şi am văzut camioane pline cu schelete aduse în saci
sau coroniţe de dinţi culese din pământ acolo unde acidul
spălase cu totul corpurile rânduri şi rânduri
e atât de greu să dispară ceva înţelegi cimitirele
sunt cele mai stabile forme de societate

ziua în care se întâmplă să plec pentru totdeauna îi văd pe toţi legaţi
ca în jocul împărate împărate dă-ne un soldat
unde nu înţelegi niciodată dacă unindu-se corpurile
ţin alt corp să nu cadă sau îl opresc să zboare
(şi chiar dacă înţelegi) se face zid din oameni
de trecut prin el cu autocarul chişinău bucureşti
de trecut prin el cu avionul bucureşti berlin
cu piele de oţel
cu aripi metalice
ca un mare pariu tăiat cu totul pe care în fiecare zi
mă pregătesc să-l pierd şi pe care în fiecare zi îl iau de la capăt
pun pariu că un om se poate spânzura cu propriul braţ
chiar dacă celălalt
ar începe să fluture cu disperare
apoi strâng mâna dreaptă cu mâna stângă
şi tai cu capul

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS