Ștefan Manasia despre Festivalul Internațional de Poezie „Poetry is Smart”

Ștefan Manasia a scris, în Tribuna clujeană, despre Festivalul Internațional de Poezie „Poetry is Smart”.
Textul e minunat, așa cum e de obicei scrisul lui Manasia.
(Și cum era și Tribuna până să fie condusă de un politruc).
Îl transcriu mai jos. 

Ștefan Manasia

Vino și vezi. Sărbătoarea de neuitat.

Multe ar fi de spus despre Festivalul Internațional de Poezie „Poetry is Smart”, gîndit și plantat de Radu Vancu în Sibiul anului 2013. Mai întîi că, se vede de la o poștă, comunitatea artistică sibiană ia fața la orice oră Clujului meu, autopropus „capitală culturală”: cu bugetul miniaturizat în ultima clipă și bețe-n roate (puse de Consiliul Județean revistei Transilvania și, implicit, Festivalului) – cutuma politrucă nu se dezminte nici măcar la Hermannstadt –, Vancu a reușit să strîngă la un loc și anul acesta, între 27-29 septembrie, aproape treizeci de poeți excepționali & juni debutanți, din generații și culturi literare diferite. Criteriul va fi fost performanța – „măiestria artistică”, ar fi spus magistrul Mușina –, relevanța pentru poeticile contemporane. Calmul și căldura organizatorilor (poetul, eseistul și traducătorul Radu Vancu; universitarul și redactorul-șef al Transilvaniei, Dragoș Varga; poetul și organizatorul cenaclului „Zona Nouă”, Vlad Pojoga) au făcut uitate eventualele tristeți financiare. Soarele lui septembrie, lingînd fațadele bine întreținute de pe Pietonală, a zîmbit poeților invitați să citească în sala festivă a Bibliotecii Astra și la Librăria Humanitas „Constantin Noica”. În ultimul week-end al lunii. Într-un „miez”/ nod turistic incredibil pentru România lui 2013, cu tarele și angoasele ei. Autori adunați & selectați din patru zări: Martin Woodside, Tara Skurtu (SUA), Andrea Inglese (Italia), Roland Orcsik (Ungaria), Luna Miguel (Spania), Emilian Galaicu-Păun (Moldova), Nicolae Avram, Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Rita Chirian, Vlad Drăgoi, Florin Iaru, Ștefan Manasia, Aurel Pantea (România). Au mai fost invitați – și numai rațiuni extraliterare i-au împiedicat să ajungă – Ileana Mălăncioiu și Dumitru Crudu. A fost prezent însă, citindu-ne și teoretizînd, desfășurîndu-și unul din „clasicele” exerciții de seducție de pe ecranul videoproiectorului, unul din invitații constanți ai ultimilor ani (din nefericire, recent plecat dintre noi), poetul, eseistul și profesorul (atîtora) Alexandru Mușina. Au mai citit (și bine au făcut) tinerii poeți zoniști. Pe cei mai mulți i-am cunoscut, ca performeri și autori de texte valabile, abia acum. Să-i înșir aici: Daniel Coman, Teodora Coman, Cristina Jidveianu, Vlad Pojoga, Cătălina Stanislav, Krista Szöcs, Andrei C. Șerban, Sînziana Șipoș, Nelu Șerbu și Ioana Vintilă.

(Supra)vegheați de apele ocru-verzi ale ferestrelor gigantice, au citit în 27, vineri seara, la Biblioteca Astra: magistrul Mușina (ca o hologramă dintr-o povestire de Gibson), Florin Iaru (re-chemînd și aruncînd spre sînii cariatidelor Aer cu diamante, pre sunetele sitarului – imaginar – îmblînzit de George Harrison), Andrea Inglese (cu o grijă specială pentru detaliu, ca în ceramica etruscă, și – totodată – cu ardoarea aceea meridională și postpasoliniană), Teodora Coman (îmblînzind ființe intraterestre la mansardă, învățîndu-le dragostea), Vlad Drăgoi (din volumul de debut, Metode, coroziv, de-un umor postAcosmei, robocop melancolic & terminator ghiduș), Rita Chirian (care îmi demonstrează că poezia bună ține loc de psihanaliză, recolonizînd lent ce știm despre viață), Ioana Vintilă (prestidigitații, teme și variațiuni), Tara Skurtu (poeme de o violență extremă pliate pe gesticulația strict funcțională, vise de o tristețe sufocantă), Cristina Jidveianu (scriitură sincopată, bisturiu căutînd incizia perfectă).

În dimineața (enormă și încăpătoare a) lui 28 septembrie, sub arcadele din subsolul librăriei Humanitas, au viersuit: Aurel Pantea (copleșitor cu fiecare poem, cu fiecare implozie, cu fiecare teorie de uz personal), Andrei Bodiu (ținîndu-ne cu inima la gură în timp ce povestea, într-un poem, despre cum sînt priviți poeții vii, la ora de română, într-un liceu), Daniel Coman (omagiind și – poate – modificînd, pe nesimțite, poemul civic, social), Martin Woodside (rememorînd istorii, la limita dintre reportaj dramatic și straniu și farsa suprarealistă, mixînd genuri și tehnici poetice, într-o mare dipoziție a libertății), Sînziana Șipoș (versete într-o sintaxă austeră, uneori dense și subtile ca un haiku, alteori menite numai să șocheze), Andrei C. Șerban (poeme senzual-șocante, didactic-meditative) și Krista Szöcs (în textele căreia micile întîmplări – cotidianul – declanșează „remușcăturile lăuntrice” majore, efecte ale dez-iluziei etice.)

Lumina cărămizie ne-a învăluit iarăși, în librărie, chemîndu-ne, la ora 18, s-auzim pe: Roland Orcsik (reluînd postmodern și hagiografic biografia lui Mahler ori privilegiind anecdota licențioasă), Luna Miguel (înregistrînd, în poem, intensități de heroină pură și o fervoare amintind eroii bolañieni), Cătălina Stanislav (regizînd invazii în inima domesticului și simulînd – cu talent – insolitul), Nicolae Avram (venit din Beclean să ne demonstreze că All Death Jazz e nu doar o carte înfiorătoare, ci și polifonică și seducătoare ca un roman), Romulus Bucur (haijin îndrăgostit de repausul felin și sensul ironic al existenței, sensei torturat de cum se deschide o sticlă de pepsi), Vald Pojoga (hipnotizat de propriul krokodil asamblat din scurte poeme & irigat de sîngele incantației trăznit-șamanice), Nelu Șerbu (seducător și sedus de textul scurt și tăios, care caută în permanență poanta – chiar și macabră – , dublul sens), Emilian Galaicu-Păun (desfășurîndu-se pe toată scena, înalt și filiform, cocor chinezesc cu aripile fluturînd în rut, scriind și vorbind toate cuvintele tuturor limbilor tuturor epocilor simultan, ca Joyce în Finnegans Wake).

Două zile și-un pic de festival ispititor: sper că v-am convins. Aș da un rinichi să avem un asemenea eveniment la Cluj, orașul care refuză – cel mai adesea – să iasă din damful de sărmăluțe și mititei, bulete și plăcinte, taragotiști și guriști. Cu buget minimalist pus la dispoziția unui profesionist (harnic & dezinteresat), Sibiul a mai construit un festival. Unul care lasă nu doar amintirea unor lecturi variate, atașante, ci și urma (tipo)grafică: antologia Poetry is Smart (unde găsiți poemele „seniorilor” invitați, în limba proprie, în română și în engleză) – culegerea asta ar trebui să devină obiect de studiu pentru cum se asamblează, profesionist, o carte în timp record!; antologia bilingvă, română-engleză, WE FALL ASLEEP FASTER THAN WE USED TO (supliment al revistei Zona nouă, cuprinde textele membrilor cenaclului omonim). Putem adăuga aici chiar și numărul 2/2013, pregătit pentru festival, al revistei Zona nouă, publicație care are aerul unui puști doct, insolent și ambițios. Să ținem pumnii sărbătorii poetice hermannstadtiene de anul viitor și echipei redutabile de selecționeri/ organizatori!