Marius Conkan. Lansare la Cluj, luni, de la 18.30

Una dintre cele mai bune cărţi de poezie din 2012 este Extazul Sfântului Markon a lui Marius Conkan.
O să spun asta la lansarea ei de la Cluj, luni, de la 18.30, la Librăria Book Corner.
Reproduc mai jos cuvintele mele de pe coperta a patra.

Dacă Ianuş & co au luat de beatnici anarhismul şi, în general, insurgenţa social-politică, Marius Conkan ia de la Ginsberg pathosul vizionar şi mistic, reîncărcând astfel discursul poetic cu toate atributele demonizate şi exorcizate (nu cu deplină eficienţă, iată) de vulgata postmodernă autohtonă – aşa încât poezia din Extazul Sfântului Markon va fi oraculară, epifanică, vizionară („văd”, repetă el obsesiv – aşa cum maestrul american repeta obsesiv „am văzut”), atrasă hipnotic de numinos, pe care-l decriptează în toate faldurile şi cutele realului, cât de mignone ar fi ele (vorbeşte la un moment dat de “votca numinoasă” – se cunoaşte că în Clujul lui Conkan își bea votca și Ion Mureșan). Mizând, ca în poemele ample ale lui Ginsberg şi ca în imnele liturgice, pe retorica figurilor repetiţiei, tânărul poet contrage totul în versetele lui aluvionare, juxtapunând bine mersi cele mai dispare zone ale realului: „Dunărea curgea peste piramida lui Keops şi Burj al Arab, / peste Vezuviu şi Popocatepetl, / peste grădini de exterminare şi tancuri mesianice”, „Dunărea curgea peste zidul chinezesc şi oracolul de la Delphi, / peste Colosseum şi Santa Maria degli Angeli, / peste cimitirul vesel şi muzeul Madame Tussaud”. În vremuri minimaliste, Marius Conkan e as maximalist as it gets. O frondă pe care poezia lui o ilustrează, nu încape vorbă, strălucitor.