joi, 14 iunie 2012

ICR

E previzibil ce se întâmplă cu Institutul Cultural Român: era neapărată nevoie de mutarea lui de sub tutela Preşedinţiei sub cea a Senatului pentru ca Horia-Roman Patapievici să poată fi debarcat.
De ce să fie debarcat? Fireşte, pentru că opţiunea lui politică e pro-Băsescu. Or, pentru guvernanţii actuali, asta e o culpă intolerabilă, într-atât de gravă, încât anulează dintr-un condei tot ce s-a întâmplat bun la ICR în decursul mandatelor lui H.-R. Patapievici. Ce mai contează, aşadar, că numărul de filiale ICR a crescut până la 19, aproape toate cu o activitate nu doar intensă, dar şi foarte vizibilă, încât intelectuali europeni de primă mână declară evenimentele filialelor ICR must-uri ale oricărei fiinţe culturale care se respectă.
Ce mai contează, apoi, că ICR-ul a funcţionat ca un extraordinar PR pentru România - practic aproape toată imaginea noastră pozitivă, atâta câtă e, vine dinspre acţiunile reuşite ale ICR, al căror efect se vede cu ochiul liber de orice om de bună credinţă: cine şi-ar fi imaginat, cu opt ani în urmă, că România va fi invitat de onoare la târguri internaţionale de carte de primă mărime? Cine ar fi crezut că edituri de prestigiu imens vor fi cândva interesate de autori români contemporani? Cine s-ar fi gândit că o să apară în decurs de câţiva ani o profuziune de antologii din poezia şi proza contemporană, în toate limbilor marilor culturi, comentate entuziast în reviste de referinţă, sub semnături de prestigiu?
Toate acestea se întâmplă azi datorită ICR; şi se întâmplă nu ca excepţii, ci în mod curent, încât ni se par normale. Însă, în ţara asta, normalitatea e întotdeauna excepţională. Şi ar trebui să ţinem cu dinţii de ea, acolo unde există.
Fireşte, o să se spună că apăr ICR-ul fiindcă am fost inclus în câteva programe ale lui. Aşa şi este, la urma urmei: fără ieşirile astea în Occident (dintre care doar o parte au fost prin ICR, de fapt), n-aş fi putut vedea la prima mână efectul programelor Institutului. Din Suedia în Bulgaria, din Serbia în Turcia, peste tot poezia română contemporană e cunoscută, îmi permit s-o spun, mai bine chiar decât în România. Şi asta se datorează exclusiv programelor ICR desfăşurate sub Patapievici.
Ce nu ştiu însă străinii care admiră într-atât ICR-ul e că Patapievici e intelectualul lui Băsescu. Cei de acasă ştiu însă asta, şi o să rezolve problema în cel mai scurt timp. Pentru că e intolerabil ca o persoană cu alte opţiuni politice să fie atât de eficient. Şi tot intolerabil e ca o persoană atât de intens demonizată în ţară (poneiul roz, remember?) să aibă o imagine într-atât de bună în afară, încât să fie ales în structurile de conducere ale EUNIC, Reţeaua Institutelor Culturale Europene. Ba, colac peste pupăză, s-o mai conducă şi admirabil, din punctul de vedere al europenilor înşişi. Intolerabil! Chestiunea aceasta trebuie să înceteze.
Fără îndoială, spun toate astea nu fiindcă le cred, ci pentru că am de câştigat diverse lucruri. Mai ales acum, când Horia-Roman Patapievici e pe cale să fie schimbat. După cum europenii înşişi admiră munca lui H.-R.P. pentru că au atâtea de câştigat. Însă situaţia asta în care toată lumea câştigă va fi schimbată cât de curând. Pentru că este, nu-i aşa, intolerabilă.

16 comentarii:

dragoş c 14 iunie 2012 la 00:21  

MIE MI-E DIN CE ÎN CE MAI SILĂ de să-mi borăsc mețele pe toată românia lor!

http://chestiilivresti.blogspot.ro/2012/06/mi-e-din-ce-in-ce-mai-sila-de-romania.html

Radu Vancu 14 iunie 2012 la 00:25  

Nu-ţi irosi de pe acum rezervele de calm şi de umor, Dragoş, vom avea nevoie de ele. :)

Impuls 14 iunie 2012 la 06:55  

Mă doare-așa când văd... când văd!

Radu Vancu 14 iunie 2012 la 09:03  

Aşa ne trebuie, dacă ţinem să vedem. :)

eva 14 iunie 2012 la 15:54  

îl citesc şi-l preţuiesc de la 18 ani pe Patapievici şi n-o să-mi trădez iubirile (intelectuale!) ever.

Radu Vancu 14 iunie 2012 la 17:33  

Eva, câtă nevoie e de oameni fideli ca tine! :)

ovidiu nimigean,  14 iunie 2012 la 22:32  

draga radu, ce se intimpla acum imi pare a fi - spune-mi ca ma insel - o noua etapa, si mai periculoasa, pentru ca are in spate deja un vot cvasiplebiscitar, in procesul degradarii democratiei romanesti in ochlocratie, altfel spus, in manipularea canalei de uliti, vorba poetului, inceputa, hat, imediat postdecembrist, de "televiziunea romana libera" instrumentata de feseneu, id est esalonul doi al pcr si securitatii, avind ca prim triumf mineriadele pe care unii le comemoram iar altii am impresia ca le aniverseaza,continuata in anii din urma de otv-ul transformat in partid politic si antenele unui turnator dovedit, pe ecranele carora si-a exersat discursul populist de o agresivitate si o abjectie fara precedent ceea ce avea sa devina puterea actuala, strutocamila socialisto-liberala a lui ponta si antonescu. "preluarea" icr-lui - aceasta e chiar expresia lui ponta - vizeaza doua tinte strict politice: deposedarea presedintiei de o pirghie mai greu subordonabila intereselor de partid si eliminarea lui horia-roman patapievici, in ciuda performantelor sale reale la conducerea institutului, ca "intelectual al lui basescu", formula diversionista, pe care o voi deconstrui altadata. manevra este scandaloasa si inacceptabila, sinonima, in cazul lui patapievici, cu epurarea, in sensul cel mai stalinist al cuvintului (din fericire, nu si cu consecintele similare).
vad ca pe net se vehiculeaza indemnul unei iesiri in strada, ca in iarna, dupa gafa lui basescu fata de raed arafat. cred ca e o solutie, s-ar demonstra ca spiritul democratic nu a fost sufocat de cloaca ochlocrata.

Radu Vancu 14 iunie 2012 la 22:55  

Dragă Ovidiu, din păcate cred că nu greşeşti. O radiografie mai exactă cred că nu se putea.

Mela 14 iunie 2012 la 22:56  

Nu cred ca sunt fonduri reale pentru acest institut, degeaba se schimba atatea lucruri...

Radu Vancu 14 iunie 2012 la 23:15  

Mela, fondurile erau ridicol de mici: cu 10 milioane de euro pe an, Patapievici reuşise să facă din ICR un actor principal pe piaţa institutelor culturale europene, jucând de la egal la egal cu Goethe Institut sau cu British Council, de pildă.
Uite şi câteva rezultate cuantificabile:

"Reacţiile laudative ale unor prestigioase publicaţii precum „The New York Times”, „The New Yorker”, „Chicago Tribune”, „La Stampa”, „Figaro Littéraire” etc. vizavi de proiectele artistice ale institutelor culturale române, prestigiul acumulat de ICR, prin şefia EUNIC (Reţeau Institutelor Naţionale de Cultură din Uniunea Europeană) preluată de H.-R. Patapievici în intervalul iunie 2010- iunie 2011, extrem de productivele programe de finanţare în străinătate a traducerii şi publicării culturii române scrise (bilanţul după şase ani de funcţionare: 319 aparitii, în 28 de limbi şi 29 de ţări), acţiuni de mare anvergură precum “Cultura româna în regiunile Cehiei Moravia şi Silezia“ (2011), „Luna 9 a Bucureştiului în Praga“ (2009), „Târg de arta meşteşugărească“ (2009-2011) (ICR Praga), proiectul paneuropean “Generation 89” (2009-2010), Festivalul Internaţional de film „New Waves, New Ways“ (2009, 2010), expoziţiile de patrimoniu „O jumătate de mileniu de carte tipărită pe teritoriul României“ (2008) şi „Culorile Avangardei. Arta în România 1910-1950“ (2009), prestanţa ireproşabilă a României la Salonul Internaţional al Cărţii de la Torino (2012) sau cele trei evenimente majore programate pentru 2013: Salon du Livre, la Paris, şi Salonul de Carte de la Goteborg, România fiind la ambele evenimente invitată de onoare, iar în toamna lui 2013, găzduirea celei de-a şasea runde a dialogului China-EUNIC – iată doar câteva dintre performanţele unice în cultura română bifate de H.-R. Patapievici la şefia ICR, care pot fi rase cât ai clipi de ţâfna vindicativă a Guvernului Ponta"

(citat din articolul lui Liviu G. Stan, http://www.contributors.ro/cultura/si-uite-asa-incepu-dezastrul-cultural%E2%80%A6/)

eva 15 iunie 2012 la 13:34  

în primul rând, vreau să-l salut pe Ovidiu Nimigean, unul dintre favoriţii mei şi el o ştie.:)

Radu, da, îmi duc fidelităţile acelea până în pânzele albe, cât despre celelalte las' că mai vorbim.

ovidiu nimigean,  15 iunie 2012 la 15:20  

eva, iti intorc salutul cu drag

mariana codrut 17 iunie 2012 la 17:58  

@ Mda, ce bizară "urgenţă"! Ce sinucigaşă politică, să vrem să... "reformăm" ceea ce merge şi să lăsăm naibii ceea ce nu merge!
Iată o petiţie, pentru cei interesaţi:
http://www.romaniacurata.ro/ltfont-colorblackgtcare-e-urgenta-de-la-icrlt-fontgtltbrgt-protest-al--2917.htm

mariana codrut

Radu Vancu 17 iunie 2012 la 21:29  

Mariana Codruţ: E cea mai diformă reformă, zău. :)

mariana codrut 17 iunie 2012 la 21:39  

@ Pai sigur, Radu, de aceea am si fost ironica, punind cuvintul intre ghilimele. Cind vom termina oare sa ne batem joc de noi insine?
PS Mi se pare foarte dificil sa postez un comentariu pe blogul tau. Nu-l poti simplifica?

Radu Vancu 17 iunie 2012 la 23:20  

Mariana, cred că vom termina cu asta "când va face plopul pere şi răchita micşunele", cum spunea clasicul.
(Şi să nu uităm că, spre surpriza generală, au şi făcut!)
Mi s-a mai spus că uneori blogul meu respinge comentarii, habar n-am de ce - şi, din păcate, procedura e standard, nu merge simplificată...

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS