sâmbătă, 15 octombrie 2011

Roberto Bolaño. Trei poeme

Câinii romantici

În vremea aia aveam douăzeci de ani
şi eram nebun.
Pierdusem o ţară,
însă mă alesesem cu un vis.
Şi dacă aveam visul ăsta
restul nu mai contau.
Nici munca, nici rugatul,
nici studiul în zori
cot la cot cu câinii romantici.
Iar visul trăia în pustiul din spiritul meu.
O locuinţă de lemn,
în penumbră,
într-unul din plămânii tropicului.
Iar uneori mă întorceam înăuntrul meu
şi mergeam să văd visul: statuie eternizată
în gândiri lichide,
vierme albicios zvâcnind
în amor.
Un amor cu gură spurcată.
Un vis înăuntrul altui vis.
Iar coşmarul îmi spunea: vei creşte.
Vei lăsa în urmă imaginile durerii şi ale labirintului
şi vei uita.
Însă în vremea aia să creşti era totuna cu o crimă.
Sunt aici, am spus, cu câinii romantici
şi aici o să rămân.

Autoportret la douăzeci de ani

Am pornit, m-am pus pe marş şi habar n-aveam
unde putea să mă ducă. Mergeam plin de spaimă,
stomacul mi-era în gât şi îmi vuia capul,
cred că era aerul îngheţat al morţilor.
Nu ştiu. Am pornit, m-am gândit că era păcat
să se termine aşa de repede, dar pe de altă parte
auzeam chemarea aia enigmatică şi convingătoare.
Fie o auzi, fie n-o auzi, şi eu o auzeam
şi aproape că m-a buşit plânsul: un sunet groaznic,
născut în aer şi în mare.
Un scut şi o spadă. Atunci,
cu toată spaima, am pornit, mi-am lipit obrazul
de obrazul morţii.
Şi mi-a fost imposibil să închid ochii ca să nu văd
spectacolul ăla straniu, lent şi straniu,
deşi inclus în realitatea cea mai fulgerătoare:
mii de băieţi ca mine, imberbi
sau bărboşi, însă latino-americani toţi,
lipindu-şi obrajii de obrajii morţii.

Godzilla în Mexic

Ascultă la mine, fiule: bombele cădeau
peste Ciudad de México
însă nimeni nu-şi dădea seama.
Aerul împrăştia veninul pe
străzi şi prin ferestrele deschise.
Terminaseşi de mâncat şi te uitai la TV
la desene animate.
Eu citeam în dormitorul de lângă
când am ştiut că urmează să murim.
Cu toată ameţeala şi greaţa m-am târât
în bucătărie şi te-am găsit pe podea.
Ne-am îmbrăţişat. M-ai întrebat ce se întâmplă
şi nu ţi-am spus că eram în programul morţii
ci că plecam într-o excursie,
încă una, împreună, şi că nu trebuia să.ţi fie frică.
La plecare, moartea nici măcar
nu ne-a închis ochii.
Ce suntem?, m-ai întrebat după o săptămână sau un an,
furnici, albine, cifre echivoce
în marea supă râncedă a hazardului?
Suntem fiinţe umane, fiule, aproape păsări,
eroi publici şi secreţi. 

Fiţi blânzi cu traducerile, sunt ucenicia mea spaniolă. :)
Alte poeme de Bolaño în română găsiţi  aici şi aici, traduse de Claudiu Komartin, sau aici, tradus de Marin Mălaicu-Hondrari ("Poesis Internaţional", nr. 3, p. 85).
Iar în Bucureştiul cultural e o cronică a lui Doris Mironescu la "Amintiri pentru tatăl meu". Inutil să spun că m-a bucurat mult.     

10 comentarii:

Octavian / 15 octombrie 2011 la 10:01  

Thx! Dupa ce l-am descoperit via Komartin, am tot cautat pe net alte traduceri si n-am gasit. You make my day.

Elena Borrás 15 octombrie 2011 la 12:00  

frumos, radu, frumos.
mai e unu tradus de MMH, a aparut in poesis international #3, pagina 85. http://poesisinternational.blogspot.com/2010_12_01_archive.html

Radu Vancu 15 octombrie 2011 la 14:04  

Mr Hyde: Mă bucur mult, şi mie traducerile astea mi-au făcut ziua de ieri. Cred că o să mai fac şi altele, sunt destule poeme frumoase în "Câinii romantici".

Elena Borras: Da, am uitat să pun link la cel al lui Marin, o fac imediat. Am stat cu inima strânsă, bănuiam c-o să citeşti şi tu bietele mele versiuni. :)

Radu Vancu 16 octombrie 2011 la 22:48  

Ah, de când aşteptam asta! :)

Masaj erotic Arad 5 noiembrie 2011 la 18:54  

Un amor cu gură spurcată.
Un vis înăuntrul altui vis.
Iar coşmarul îmi spunea: vei creşte.

Radu Vancu 6 noiembrie 2011 la 00:16  

:)
Într-adevăr, textul ideal pentru reclamă la un salon de masaj erotic. :P

Radu Vancu 2 decembrie 2013 la 11:22  

Plăcerea e de partea mea, Igor. :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS