joi, 3 februarie 2011

Artă şi morală. O naivitate

Cum anul ăsta se fac 50 de ani de la moartea lui Céline, m-am gândit că ar cam fi vremea să vă pun la curent cu una dintre cele mai naive (ca să nu-i zic cum merită) teorii ale mele: anume că nu poate fi scriitor mare un om mic. Ştiu, ştiu, vulgata burgheză spune că geniului i se rupe de morală - însă asta mi se pare o teorie... burgheză, făcută anume pentru a scuza dezgustul bunului burghez  faţă de accidentul genial, monstruos (cel puţin etimologic) ca orice accident. Iată, spre exemplu, până şi Céline, că tot pornirăm de la el - în aceleaşi zile în care publica porcăriile antisemite, omul nostru îşi risca libertatea (ba chiar şi viaţa) îngrijind la el acasă răniţi din Rezistenţa Franceză. Nu că fapta din urmă ar scuza-o pe cea dintâi - dar arată totuşi că omul nu era meschin, erau încă în el suficientă solidaritate şi compasiune (omenie, mai pe scurt, cu un arhaism de un înfiorător idealism) pentru a-şi pune pielea la bătaie pentru nişte necunoscuţi.
Iar când artistul devine porc, arta pleacă dezgustată. Vezi cazul Barbu după Groapa - odată ajuns omul Securităţii şi al lui Ceauşescu, nu mai scrie nimic de acelaşi nivel. Vezi cazul Păunescu, cu propagandistul canibalizându-l pe artist. Vezi cazurile atâtor prozatori de prima mână, distruşi de star system - Kundera, de exemplu (poate chiar recent îmblânzitul Houellebecq). Vezi chiar cazul Céline, decăzut considerabil după episodul antisemit.
(Nu cunosc decât o singură excepţie - Sadoveanu, care a scris Creanga de aur când era deja, moral vorbind, o suină. O explicaţie ar fi că, fiind vorba de un roman sapienţial, înţelepciunea din el nu e totuşi un acquis personal, Sadoveanu codificând aici narativ sapienţa esoterică arhivată în memoria Lojei. De asta, probabil, nici nu i-a mai ieşit altceva de nivelul ăsta.)
Pentru cine a avut răbdare să-mi urmărească naivitatea desfăşurându-se până aici, iată un bonus - documente video cu Céline. 

8 comentarii:

Wilkins Micawber 3 februarie 2011 la 02:13  

Sunt in linii mari de acord cu dvs. - lipsa de credibilitate morala atrage lipsa de credibilitate... estetica, macar la un nivel subiacent.
N-am priceput cum de se descompusese moral Sadoveanu inca din 1933, cand a aparut Creanga de aur. Cred ca va inselati, adevarata prabusire a lui Sadoveanu incepe dupa 1944.
As fi curios daca ati putea numi si autori de la noi a caror credibilitate estetica este sau poate fi afectata de comportamentul lor din ultimii ani (nu includem aici faptele din perioada comunista).

rux ces 3 februarie 2011 la 08:48  

cazul celine e atat de complicat incat nu a fost inca desfacut in totalitate pe bucatzele (da, gesturile paradoxale ii erau specifice)

Radu Vancu 3 februarie 2011 la 13:44  

Micawber: Sigur, după '44 Sadoveanu e deja, moral vorbind, o ruină, însă delabrarea începuse mult dinainte, practic de când arivismul lui masonic îl acaparase cu totul. Iar în '33 asta se întâmplase deja. (Vedeţi, cu precauţiile de rigoare, şi capitolul despre Sadoveanu din cartea lui Radu Cernătescu, "Literatura luciferică".)
Dacă vreţi nume de autori care m-au dezamăgit în ultimii ani, l-aş aminti în primul rând pe Nicolae Manolescu - comportamentul lui în cazul Goma-Stoiciu a fost unul de cenzor de anii '50.

Rux Ces: Aşa este, tocmai de asta mă irită faptul că a ajuns un exemplu instant pentru uzul tututor maniheiştilor moralei!

Wilkins Micawber 3 februarie 2011 la 15:11  

@ Radu Vancu

Nu am avut posibilitatea sa citesc cartea de care pomeniti, asa ca trebuie sa va cred pe cuvant. Oricum, daca e sa ma iau dupa ce ati spus, iar Sadoveanu e deja respingator moraliceste in 1933, inseamna ca aveti un filtru foarte fin cand e vorba de detectarea unor abateri etice la artisti. In conditiile astea, a-l pomeni doar pe N. Manolescu dintre cei de azi e, fara indoiala, o dovada de mare ingaduinta :)

Anonim,  4 februarie 2011 la 01:21  

George Ţâra, un fost coleg de facultate şi de grup umoristic cu Groşan, îşi aminteşte, în măsuri diferite, atât de Ovidiu Maghiaru, cât şi de Grigore Drondoe.

Radu Vancu 4 februarie 2011 la 01:25  

Iertaţi-mă, dar zău că nu văd legătura.

white noise 6 februarie 2011 la 01:14  

uite un articol recent despre celine.
http://www.guardian.co.uk/books/booksblog/2011/jan/31/celine-great-author

Radu Vancu 6 februarie 2011 la 03:06  

Mulţumesc, mă duc la citit.

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS