miercuri, 27 octombrie 2010

Istanbul

Plec la noapte spre Bucureşti, şi de acolo la Istanbul - unde Word Expressul are încă o staţie (la care voi coborî împreună cu prozatorul Augustin Cupşa).
Aşa că voi lipsi de pe blog vreo săptămână.
Câtă vreme mă voi otomaniza la Târgul de Carte de acolo, vă las spre recitire poemul ăsta, unul dintre poemele-fetiş ale sezonului de toamnă:

de parcă pentru asta am fi inventat dragostea

 
pentru Cristi

am crezut că a nu-ţi mai simţi corpul e primul pas
în singurătate
la marginea ploii
pe un prag peste care
contururile tremurau se dizolvau lent
broboane pe suprafaţa unui zid văruit în grabă

ei nu ştiu nimic despre noi dar
nici eu nu mai ştiu nimic despre noi
sub masca aceasta
nefericirea mea caută pretexte
indiferenţa mea caută pretexte
dorinţa mea de a mă distruge caută noi şi noi pretexte
faţa mea e o coajă de pâine uscată
inima – un boţ de carne căruia
îi încredinţez tot ce aş mai putea ocroti

"nu ai dreptul să fii tu cel care suferă",
a rostit unul dintre noi în încăperea străină –
de parcă pentru asta am fi inventat dragostea
acest travesti stângaci
al dorinţei noastre de a muri.

3 comentarii:

Alexandru 28 octombrie 2010 la 18:29  

Drum bun, Radu! (o sa-i aduci lui Sebastian lokum si fîstîc? Si iminei sau işlic Omuletului din Subterana? :)

Anonim,  30 octombrie 2010 la 05:09  

să-ţi fie bine acolo

Radu Vancu 9 noiembrie 2010 la 23:28  

Alexandru: I-am adus lokum, dar lui Cami, sâsâitul de Sebastian e încă prea piticot pentru asemenea delighturi, fie ele chiar şi turkish.
Iar pe Omulţeul din Subterană încă nu mi-a trecut supărarea, nu-s un om la fel de bun ca tine - şi, de altfel, dacă nu i-ai fi pus tu o vorbă bună, nici nu m-aş fi gândit să încerc să-l iert!

Anonim: Mulţumesc, a fost chiar prea bine. Încă nu-s în stare să povestesc, poate o să scriu din când în când ceva aici, au fost mult prea multe lucruri ca să le pot rezuma într-o postare. Uite, ca să nu fiu chiar prea expeditiv, un flecuşteţ care a luminat ca un trasor una din zile: poeţii sârbi şi cei turci ştiau, fără să le fi spus eu, de Mircea Ivănescu (le-o fi spus poate Claudiu Komartin, cu un an înainte? Poate că da, iar între timp citiseră cât au găsit în engleză şi îl respectau enorm).

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS