marți, 20 iulie 2010

Poezia a fost la Bistriţa

Zău că a fost. Şi nu oricum, ci neverosimil de frumos, nu atât un festival, cât un maraton de poezie şi de muzică, nu cred să fi fost vreo zi în care recitalul să fi durat mai puţin de şapte ore.
Cel mai mult m-a emoţionat piesa deţinuţilor din Penitenciarul Bistriţa, "Trişez cu viaţa", un montaj stilizat de Claudiu Komartin din confesiunile lor şi regizat de Camelia Toma. Alternând un sentimentalism care te tăia la stomac cu un sarcasm cât doi pumni la ficat. Le-aş trece celor şase băieţi doldora de talent numele aici, dar n-am mai avut suficientă luciditate să-l notez. (Poate mă ajută cineva.)
(LE. Iată lămuririle Anei Toma: Interpreţii din "Trişez cu viaţa" sunt, în ordine alfabetică, Sergiu Bălteanu, Balint Calo, Emanuel Cîrlan, Sebastian Florea, Dragoş Galiceanu, Gavril Moldovan, Călin Ruţă. Detalii şi fotografii din spectacolele lor pot fi urmărite pe blogul trupei de teatru anOnimus http://argument4anonimus.wordpress.com/)
Iar vineri, pe la şase dimineaţa, pe terasa unui club, s-a întâmplat iar: versurile cu Apolodor recitate de mine unui tânăr care-i ceruse o ţigară lui Ştefan Manasia l-au iluminat deodată pe dinăuntru, ca un chibrit. A văzut limpede asta şi Marius Chivu. (LE. A văzut şi John Partene, dar, cum el e permanent iluminat pe dinăuntru de o lampă cu pulberi de lumină, n-a băgat prea mult în seamă...)
N-am văzut niciodată atâţia elevi de liceu venind la un recital de poezie. Câteva zeci de adolescenţi, şezând cuminţi cu orele pe băncile din sinagogă, mereu atenţi, mereu reactivi. Mai e şansă.
Iată şi numele celor care au gândit bijuteria asta de festival: Marin Mălaicu Hondrari, Ana Toma, Camelia Toma, Gavril Ţărmure (cu a sa Societate de Concerte Bistriţa). Patru oameni de dragul cărora poezia ar veni oriunde.

15 comentarii:

Yigru Zeltil 20 iulie 2010 la 11:45  

Foarte, foarte bine dacă acei adolescenţi au venit special pentru eveniment şi nu cu intenţii de genul "hai să scăpăm de încă o oră de şcoală", aşa cum s-a întâmplat la primul Lecturi urbane din Constanţa, că a venit o clasă întreagă chiar din liceul unde învăţ, dar, evident, pe interes de chiul şi mai puţin pe dorinţa de cunoaştere. Cum ziceam şi pe blogul lui Mugur Grosu, ar fi minunat dacă ar reuşi Constanţa peste o generaţie literară sau două să fie cel puţin la fel de fructiferă ca Sângeorz-Băi. Ce păcat că nimic din tot ce-a scos Dobrogea până acum în materie de scriitori n-a ajuns pe raftul întâi (cel mai aproape ajungând Virgil Teodorescu, Vasile Petre Fati şi trio-ul Ţuglea, Grosu & Vasilievici)...

Radu Vancu 20 iulie 2010 la 12:59  

@ Yigru Zeltil: Să ştii că şi eu m-am temut de chestia asta cu chiulul, însă în secunda doi mi-am dat seama că-i cam greu de chiulit de la şcoală în vacanţă... :)

Ana Toma,  20 iulie 2010 la 16:13  

Interpreţii din "Trişez cu viaţa" sunt Sergiu Bălteanu, Balint Calo, Emanuel Cîrlan, Sebastian Florea, Dragoş Galiceanu, Gavril Moldovan, Călin Ruţă.

Detalii şi fotografii din spectacole pot fi urmărite pe blogul trupei de teatru anOnimus http://argument4anonimus.wordpress.com/

Mulţumim, Radu!

Radu Vancu 20 iulie 2010 la 18:31  

Ana, eu îţi mulţumesc, nu numai pentru numele actorilor, dar şi pentru cel mai frumos festival de poezie la care am fost eu până acum.

Alexandru 22 iulie 2010 la 17:46  

Parcă v-aţi întors cu toţii de pe altă planetă, schimbaţi, luminaţi şi mai tare : )

Pot să mă autoinvit de pe acum pentru Poezia e la Bistriţa şi la anu? :)

Radu Vancu 22 iulie 2010 la 18:32  

Heeeeeeei, Unchiule Caligraf, păi să ştii că nici n-ai reuşit să lipseşti, s-a cam vorbit despre tine, zău...
Desigur, nu pot să vorbesc în numele Marelui Disciplinator Marin del Acercamiento / dela Proximidad - însă am aşa un feeling că Poezie fără Caligraf nu prea se va putea :)

Alexandru 23 iulie 2010 la 06:16  

Radu, văd că se poate şi fără caligraf, totuşi, a fost un festival bun, eu personal sînt foarte mulţumit că treburile Poeziei merg bine : )

Îl văd deja pe unchiul caligraf cum stă pe o prispă, cu Mara de-o parte şi cu Sebastian de cealalta, îl trag amîndoi de barba colilie. Şi cum se scutură din salcîmii Bistriţei o ploaie de miresme, bineînţeles.

O să-i trimit o rugăminte en bonne et due forme Marelui Disciplinator : )

luiza 23 iulie 2010 la 10:37  

deja avem o veste bună pentru la anul!
iar eu ce să mai zic, că vin și legată la ochi la bistrița, vin oricum. nu știu ce s-ar putea întîmpla ca să nu vin..

Radu Vancu 23 iulie 2010 la 11:55  

@ Alexandru: Mara-i acum aşa o domnişorică de frumoasă şi de şic, nu cred că se mai prosteşte ea cu tras de bărbi colilii. Însă Horia, frăţiorul ei, cu o lună jumate mai tinerel decât Sebastian, da!

@ Luiza: Am căpătat toţi adicţie, săracii bistriţeni o să se confrunte cu o invazie anuală de poetopaţi! :)

camir 27 iulie 2010 la 15:24  

Ma bucur mult pentru acest blog! :)

Anonim,  27 iulie 2010 la 18:33  

:)
Iar eu ma bucur ca blogul asta face pe cineva bucuros.

Radu

El Desdichado 27 august 2010 la 13:08  

Ignoranta mea e infinita, eu abia acum va descopar si asta intamplator, cautand informatii despre Trakl!

Radu Vancu 1 septembrie 2010 la 02:20  

...ceea ce înseamnă nu că ignoranţa e infinită, ci că Trakl e încă magic (iar magia lui e mai puternică decât Facebookul şi Netlogul la un loc, să zicem)! :)

El Desdichado 1 septembrie 2010 la 10:31  

Ma bucur ca v-am descoperit blogul -via Trakl-, desi m-am grabit spunand ca nu va citisem deloc. Vad ca scrieti recenzii pentru Romania literara, ori eu sunt un cititor fidel al acestei reviste, numai ca am o execrabila memorie a numelor. :)

Radu Vancu 1 septembrie 2010 la 11:55  

What's in a name...
Important e că, iată, Nerval şi Trakl petrec ca între prieteni în vastele lor castele binare. :)

Trimiteți un comentariu

Statistici

  ©Radu Vancu - Sebastian în vis - Template by Dicas Blogger.

SUS